Fraierul interior – lecture performance de Lea Razovszky

Vineri, 20 octombrie, ora 19. Înscrieri la lorgeantheatre@gmail.com, 15 locuri disponibile

RO: Fraierul interior sunt eu, în interiorul meu, când strategiile mele tipice cedează, când presiunea face ca totul să sucombe cert şi lin, să derapeze suav şi tâmp. E foarte mișto. O să explic imediat de ce.
În ultimii ani am cercetat zona incertă a momentului în care nu mai ai control(ul), în care renunţi la el în mod deliberat pentru a încerca mai apoi să te regăseşti, să te recompui. Asta presupunea în primul rând lupta cu un aspect al desenului meu, o zonă refugiu, să evit zona în care mă simt cel mai clar definită. Doar așa, pentru ca vroiam sa „enjoy danger”, cum zice Petre.
Am schimbat mâna, la propriu. A urmat un traseu amuzant de nevoios şi greu de stăpânit: prioritatea mâinii stângi într-o lume în care eu m-am nimerit dreptace. Fraierul interior lucrează doar cu resursele sale (tale / mele) cele mai primare, are doar ce există deja acolo. Fraierul zburdă sincer, are detaşarea pe care o caut, e zona de inbetween.
Rezultatul este un desen crud, anti-estetic,  unde nu contează decât vibraţia şi lol-ul interior; o bălărie care se bucură de fotosinteză fără presiunea înloririi.


EN: The inner whimp is me, inside me, when my typical strategies fail, when the pressure makes everything sink slow and certain, to smoothly, foolishly slide. It is very cool, I will why in just a moment.

In the last years, I researched the uncertainty of the moment in which you no longer  have control, when you give everything up and then you try again to find yourself, to recompose yourself. Firstly, this means fighting an aspect of my drawing, finding a refugee, avoiding that area in which I feel most defined. Just like that, because I wanted to „enjoy danger” as Peter says.

I literally changed the hand. Next came an amusing yet hard to master path: the priority of the left hand in a world where I happened to be right-handed. The inner fool works just with its major resources (or mine, or yours), only has what is already there. The fool freely gambols, has the detachment I long for, represents the inbetween. The result is a raw drawing, anti-aesthetic, where all that matters is the vibration and the inner laughter; a weed that enjoys photosyntesis without the pressure of the bloom.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: